Homeopatia, ca ramură a medicinei holistice, abordează omul ca întreg, ţinând cont de totalitatea simptomelor pacientului pe cele 3 planuri (fizic, mental şi emoţional), nu se adresează unui singur aparat sau sistem din organism, ca şi medicina alopată. Scopul său de bază îl constituie refacerea echilibrului bolnavului la toate cele trei niveluri, prin stimularea şi întărirea mecanismelor sale interioare de apărare şi vindecare – aşa numita FORŢĂ VITALĂ.
Homeopatia poate fi descrisă ca o medicină energetică. Energia este extrasă din substanţe materiale aparţinând regnului vegetal, animal sau mineral, prin aşa numitul proces de diluare şi potenţare. Substanţele materiale pot fi neutre sau otrăvitoare, dar după diluare şi potenţare eventualul efect toxic este anihilat, rămânând activă doar energia remediului, ce stimulează capacitatea vitală a organismului, ducând la vindecare.
Homeopatia se practică de peste 200 de ani în întreaga lume. Ea este o metodă terapeutică iniţiată de către medicul german Samuel Hahnemann (1755-1843), la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Medic şi chimist, cunoscător a 7 limbi străine, traducător a peste 20 de texte ştiinţifice şi medicale, autor al renumitului lexicon farmaceutic “Materia medica pura”, el a pus la îndoială metodele actuale de tratament al bolilor şi a luat hotărârea de a experimenta pe propria persoană şi pe persoanele apropiate efectele diverselor substanţe chimice folosite în acele vemuri. În urma experimentelor clinice, a constatat că remediile homeopate în diluţii seriate ale substanţelor naturale stimulează o acţiune de vindecare. Diluarea remediilor la proporţii aproape infinite, dinamizarea lor crescând în timpul preparării, este una dintre trăsăturile unice ale homeopatiei şi reprezintă o modalitate de apărare împotriva toxicităţii şi efectelor secundare ale tratamentului.
În acelaşi timp, această diluare a remediilor măreşte puterea lor specifică de a stimula o reacţie naturală a organismului faţă de procesul de îmbolnăvire.
Principiul de bază al homeopatiei este “Similia similibus curantur”, adică, prin însăşi puterea lor de a provoca boala în proporţii materiale, remediile homeopate diluate şi potenţate pot vindeca aceeaşi boală; un remediu vindecă acele stări morbide pe care el le-a provocat atunci când a fost testat pe oameni sănătoşi.
Din păcate, modul în care medicii din mai multe ţări, interesaţi de învăţarea homeopatiei, reuşesc să o facă în prezent este prin frecventarea unor cursuri şi seminarii rare şi scurte. Din pricina pregătirii homeopate inadecvate, numai un mic procent din potenţialul homeopatiei se foloseşte în prezent. Dacă pregătirii homeopate i s-ar acorda o atenţie mai mare, costurile pentru îngrijirea sănătăţii populaţiei, ce au crescut în mod astronomic în ultimele decenii, ar scădea în mod simţitor. Preţul medicamentelor homeopate este neînsemnat faţă de preţul medicamentelor alopate, în timp ce beneficiile pentru sănătatea omului sunt considerabile.